Atunci cand am inceput sa constientizez acest ciclu am devenit dezamagit spunandu-mi: Ce rost mai are? Entuziasmul nu dureaza, nu te poti baza pe el. Am vazut chiar cativa oameni care au renuntat de tot sa lupte pentru ceea ce credeau. Prin grija Lui Dumnezeu am gasit de fiecare data resurse sa o iau de la capat.
S-a intarit astfel in mintea mea convingerea subconstienta ca entuziasmul e o trasatura a tineretii imature, uneori chiar il desconsideram. Credeam ca maturitatea are taria de a rezista indiferent de conditii si nu are nevoie de un foc de paie pentru asta.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca ma inselam. Citind dimineata o meditatie scrisa de dr. Tozer am realizat ca problema nu este ca un foc se aprinde usor, ci, ca focul care nu e intretinut corespunzator se stinge treptat!
Mi-am amintit de Domnul nostru si de pasiunea Lui:
"Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui."M-am gandit la ucenicii Lui:
Ucenicii Lui si-au adus aminte ca este scris: "Ravna pentru Casa Ta Ma mananca pe Mine."Cum altfel au putut depasi atatea obstacole fara sa renunte, fara sa cada intr-o depresie profunda:
Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtorare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. ... noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi.Cum puteau sa cante lauda lui Dumnezeu cei arestati pentru vina de a fi crestini. Cum puteau ei sa doarma in celula cand a doua zi urmau sa fie judecati si cel mai probabil omorati.
Imi pare rau pentru fiecare zi in care nu am intretinut dedicarea mea fata de Domnul, nu am hotarat ca il iubesc pe EL mai mult decat orice - stiu ca dragostea presupune mai intai o decizie -, nu am contemplat maretia Lui ca sa fiu pe deplin convins ca merita sa traiesc si chiar sa mor pentru El.
Toate aceste zile cand nu am intretinut acest foc am fost doar un om religios care actioneaza cu convingere si bucurie din ce in ce mai mici, precum fratele mai mare al fiului risipitor. Sfarsitul unui astfel de om este trist:
Fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.
Cred ca nu este atat de important entuziasmul. Da, e adevarat ca ne da avant sa incepem, dar cred ca mai important este sa ne facem bine socoteala.
RăspundețiȘtergereCand m-am intors la Dumnezeu nu mi-a zis nimeni sa-mi fac bine calculele. Domnul Isus a spus-o in mai multe randuri:
Caci, cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn, nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca?
Cred ca inainte de a lua fiecare decizie, oricat de mult ne-ar entuziasma, ar trebui sa calculam bine bine de tot daca avem ce ne trebuie, sau daca suntem gata sa platim pretul.
E ca atunci cand vezi intr-o reclama ceva care-ti place. Te convingi singur ca e necesar si ca ti-ar prinde bine si apoi te grabesti sa-l obtii. Poate faci si sacrificii. Dupa o vreme insa iti dai seama ca puteai si fara si poate era mai bine si mai intelept sa mai astepti sa iei altceva mai potrivit nevoilor tale.
Entuziasmul ne poate pacali cateodata. Porneste de la ceva bun, necesar, dar nu ne lasa intotdeauna sa calculam bine bine de tot.
E o problema de totul sau nimic. Si cand alegi totul nu mai ramane nimic care sa te opreasca sau sa te dea inapoi.
Cami,
ȘtergereMultumesc pentru observatie.
O pasiune pentru ceva lipsit de valoare se va stinge la un moment dat, cu cat mai repede cu atat mai bine.
Intrebarea la care incercam sa raspund este: De ce scade dedicarea pentru Cel ce merita tot, Dumnezeu? Poate lipsind calculul despre care vorbesti nu am stat sa-I vedem valoarea pentru a vinde tot ce avem cu scopul de a-l avea pe El.
De fapt concluzia mea este ca nici macar aceasta socoteala corecta la inceput nu e suficienta! Ea trebuie reevaluata in fiecare zi pentru ca motivatia sa nu scada ci sa creasca: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze" si in alt loc "Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Adu-ti, dar, aminte de unde ai cazut; pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai."